October 26, 2010

We want land, the eternal desire...

George Cosbuc (20.09.1866 - 09.05.1918) was a Romanian poet and jurnalist , member of the Romanian Academy. He was also teacher and in collaboration with other former educators, he pieced together a Romanian language  textbook " Romanian Book of Reading / Carte Romaneasca de citire".
He published "Ballads and Pastorals / Balade si Idile"  "Cake threads / Fire de tort" and "A loser's news-paper / Ziarul unui pierde-vara"  It had a great interest for the popular literature, being known as "the poet of the peasants". He put in verses the pains, the dreams of the peasants of Transylvania, the most beautiful poem being "We want land", essence of the eternal desire of the Romanian peasant.

Romanian land


We want land

I'm hungry, naked, homeless, through,
Because of loads I had to carry;
You've spat on me, and hit me - marry,
A dog I've been to you !
Vile lord, whom winds brought to this land,
If hell itself gives you free hand
To tread us down and make us bleed,
We will endure both load and need,
The plough and harness yet take heed,
We ask for land!

Whene'er you see a crust of bread,
Though brown and stale, we see's no more;
You drag our sons to ruthless war,
Our daughters to your bed.
You curse what we hold dear and grand,
Faith and compassion you have banned;
Our children starve with want and chill
And we go mad with pity, still
We'd bear the grinding of your mill,
Had we but land !

You've turned into a field of corn
The village graveyard, and we plough
And dig out bones and weep and mourn
Oh, had we ne'er been born !
For those are bones of our own bone,
But you don't care, o hearts of stone !
Out of our house you drive us now,
And dig our dead out of their grave;
A silent corner of their own
The land we crave !

Besides, we want to know for sure
That we, too, shall together lie,
That on the day on which we die,
You will not mock the poor.
The orphans, those to us so dear,
Who o'er a grave would shed a tear,
Won't know the ditches where we rot;
We've been denied a burial plot
Though we are Christians, are we not ?
We ask for land, d'you hear ?

Nor have we time to say a prayer,
For time is in your power too;
A soul is all we have, and you
Much you do care !
You've sworn to rob us of the right
To tell our grievances outright;
You give us torture when we shout,
Unheard-of torture, chain and clout
And lead when, dead tired, we cry out:
For land we'll fight !

What is it you've here buried ? say !
Corn ? maize ? We have forbears and mothers,
We, fathers, sisters dear and brothers !
Unwished - for guests, away !
Our land is holy, rich and brave,
It is our cradle and our grave;
We have defended it with sweat
And blood, and bitter tears have wet
Each palm of it - so, don't forget:
'Tis land we crave !

We can no more endure the goads,
No more the hunger, the disasters
That follow on the heels of masters
Picked from the roads !
God grant that we shall not demand
Your hated blood instead of land !
When hunger will untie our ties
And poverty will make us rise.
E'en in your grave we will chastise
You and your band !

Romanian magic land


Noi vrem pământ!

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

No comments: